Ediția din 18 mai 2013. „Meșteșug” versus „inspirație”. Conexiuni interpretative (ne)filosofice actuale

Invitat: Rareș Mihăilescu 

Filosofia artei a devenit, mai ales în ultimul deceniu, terenul unor spectaculoase dispute legate de vechile dileme enunțate încă de gândirea greco-latină: téchnē versus enthousiasmos, respectiv ars versus ingenium, în traducere liberă, „meșteșug” versus „inspirație”. Faptul este pe deplin explicabil pentru că de la Platon și până la Croce, Hartmann ori Heidegger, cele două perspective interpretative duale ale faptelor emoționale ale omului – perspectiva productivă și perspectiva creaționistă – s-au înfruntat continuu, oferindu-ne mai degrabă un „spectacol” fascinant al gândirii, decât rezultate semnificative în planul cunoașterii. Probabil că această indecizie a teoreticienilor l-a îndemnat pe Picasso să formuleze celebra frază: „Inspirația există, dar trebuie să te găsească muncind”.

Ce noutate în cercetarea acestei vechi și încăpățânate probleme ne aduce ultimul deceniu? Simplu spus, filosofii au devenit cu mult mai atenți la ceea ce spun artiștii înșiși despre „meșteșug” ori „inspirație”, în chiar procesul viu de realizare a actului artistic. Opțiunea de a-i interoga pe artiștii însiși, în variatele probleme de filozofie artei, a devenit acum atât de răspândită, încât ea a fost transformată într-o veritabilă „metodologie experimentală” a unor investigații filosofice actuale. 

Ediția din această săptămână vă propune un astfel de experiment intelectual, pentru că invitatul nostru în studio este un practician al artei și nu un filosof teoretician. Este vorba despre d-l Rareș Mihăilescu, unul dintre cei mai reprezentativi artiști români, aparținând actualei generații tinere de interpreți afirmați profesional în cele mai selecte medii artistice internaționale. Domnia sa este violoncelist în „Filarmonica Olandei de Sud”. A studiat în România cu Aurel Niculescu și, apoi, la Conservatorul Regal din Haga cu profesorii Dimitri Ferschtman si Harro Ruijsenaars. A colaborat cu celebra “Schönberg Ensemble”, iar din unde a 2006 face parte din ansamblul “Cello 8ctet Amsterdam” (fost Conjunto Iberico), concertand în Europa, America și Asia. Activitatea orchestrală include colaborări cu Gustav Mahler Jugendorchester, Rotterdam Philharmonic Orchestra si Residentie Orkest (Haga). 

Ediția din 11 mai 2013. O posteritate filosofica copleșitoare. Bicentenar Søren Kierkegaard

Invitat: dr. Ana Stanca-Tăbărași 

Sărbătorirea celor două sute de ani de la nașterea filosofului danez Søren Kierkegaard (5 mai 1813 - 11 nov. 1855), marchează decisiv anul filosofic 2013, atât prin amploare evenimentelor internaționale anunțate, cât și prin încercarea comunităților profesionale de pretutindeni, atașate de gândirea acestei personalități enigmatice, de a sistematiza o posteritate filosofică copleșitoare. Căci, gândirea lui Kierkegaard a produs un labirint de interpretări atât de variate și venite din toate domenii umaniste, filozofie, teologie, literatură, critică socială etc. încât opera sa originară mai degrabă se ascunde, decât se arată.

Cine este Kierkegaard? Această întrebare pusă de celebrul filosof german Karl Jaspers, la un colocviu organizat de UNESCO la Paris în anul 1964, revine tot mai mult în actualitate, pe măsură ce influența spiritului său de gândire a devenit planetară.

Care sunt evenimentele internaționale semnificative ce vor marca bicentenarul Søren Kierkegaard? Care este imaginea actuală a filosofului danez, după ce recent s-a încheiat publicarea seriei de Opere complete, într-o impresionantă ediție critică? În final, cine este Kierkegaard? 

Iată întrebările la care va încerca să răspundă actuala ediție a Izvoarelor de filozofie. Salutăm prezența în studio a d-nei Ana-Stanca Tabaraşi, colaboratoare a „Centrul de cercetare Søren Kierkegaard” și traducătoarea din daneză a seriei,  Søren Kierkegaard, Opere, din care au apărut în decursul ultimilor ani, la Editura Humaitas, trei volume semnificative. (A se vedea și postarea de pe acest blog: Ediția din 3 martie 2012).

Ediția din 27 apr. Economia imaterială. Perspective filosofice asupra științei și tehnologiei actuale

Invitat: conf. univ. dr. Constantin Stoenescu 

             Ideea că există o anumită clasă de adevăruri evidente, sustrase ab initio oricăror examinări critice, este permanent contestată de dinamica accelerată a vieții noastre. Astfel, convingerea că există o linie clară de demarcație între activitățile productive și activitățile neproductive este permanent relaxată prin apariția unei noi îndeletniciri: economia imaterială și simbolică, bazată pe cunoaştere, educaţie şi cercetare.

            Care sunt factorii care produc această  răsturnare de proporții în practicile economice actuale? Oare cunoștințele de „tip universitate” sunt responsabile de regândirea raporturilor dintre activitățile productive și îndeletnicirile simbolice? „Societatea cunoașterii”, despre care am început să vorbim tot mai mult, a devenit dintr-un proiect futurologic o realitatea trăită cotidian? Acestea sunt provocările ediției din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor!

Vom fi însoțiți în acest periplu interogativ de d-l conf. univ. dr. Constantin Stoenescu, Prodecan al Facultății de Filosofie a Universității din București, unul dintre cei mai buni specialiști români care investighează, cu mijloacele filosofului profesionalizat în epistemologie și managementul cunoașterii, noua alianță dintre societate și economia imaterială. Amorsa dezbaterii noastre va circumscrie proiectul de cercetare al domniei sale „Epistemologia științei și managementul cunoașterii”, finalizat în studii, articole și, de curând, într-o lucrare de sinteză ce apare la Editura Universității din București.

      

Editia din 20 apr. Filosofia din cărți, filosofia din articole. O radiografie a cercetării filosofice (inter) naționale

Invitat: cerct. șt. dr. gr. I Ionuț Isac 

          Performanța în filozofie, o știm cu toții, este intim corelată de anumite caracteristici ale unor opere de gândire prin intermediul cărora îi identificăm pe filosofii „mari” și în raport de care stabilim anumite clasamente. Inovația conceptuală, deschiderea de noi întrebări și sugerarea de soluții, anvergura temelor abordate,  profunzimea și subtilitatea argumentării, rezistența și influența de durată în timp etc. sunt doar câteva dintre criteriile după care ierarhizăm și prețuim operele filosofice devenite bunuri de patrimoniu universal.

 Acest mod tradițional de stabilire a ideii de performanță în filozofie este, în mod paradoxal, relaxat, dacă nu chiar contestat, de practicile filosofice profesioniste actuale care au făcut din „articolul științific” forma privilegiată de comunicare publică a actului de meditație filosofică. Ideea că se poate practica filozofie de performanță în absența publicării de cărți a devenit atât de răspândită, încât normativele internaționale de evaluare „punctează” mai bine un articol științific, decât orice altă formă de exprimare publică a unor cercetări filosofice personale. Pe scurt, „filosofia din cărți” nu mai este prețuită ca altădată.  

   Cum să ne explicăm acest abandon al tradiției? Este mai „valoroasă” filosofia din articole, decât filosofia din cărți? Iată provocarea ediției din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor.

  Invitatul emisiunii este d-l dr. Ionuț Isac, reputat filosof din generația medie de intelectuali reflexivi, cercetător științific la Institutul de Istorie „George Bariţ”, al Academiei Române, filiala Cluj-Napoca, posesor al unei platforme de afirmare științifică internațională impresionantă, deopotrivă, autor de cărți și de articole științifice cotate în bănci internaționale de date, poliglot, participant la o serie de importante congrese și conferințe cu profil filosofic în țară și în străinătate.

Ediția din 13 apr. Provocările formative ale valorilor…tradiționale. Perspective ale filosofiei educației

Invitat: prof. univ. dr. Emil Stan 

      „Procesul” intentat celor trei valori cardinale tradiționale, Adevărul, Binele,  Frumosul, trioul în cunoscuta expresia a lui Howard Gardner, de către lumea noastră multiculturală și relativistă este atât de cunoscut, încât am început să-l considerăm ca pe ceva de la sine-înțeles. Căci, ce poate părea mai firesc decât să admitem, fără rezerve, ideea că punctele noastre de vedere asupra trioului sunt cu mult mai prețioase decât moștenirea sau experiența tradiției? De vreme ce aceste valori au decăzut din poziția lor de axe și  călăuze în viață, ce rost mai are să tot discutăm despre lucruri la care nu vom ajunge ( tradiția ne e martor), la nici un consens?

      Aceste convingeri care formează structura de rezistența a habitatului nostru mintal postmodern ar trebui să răspundă însă la o întrebare elementară: ce am pus noi în locul trioului? Suntem oare satisfăcuți de faptul că în loc de Adevăr avem opiniile noastre despre, că în loc de Bine avem relativism și corectitudine politică, iar în loc de Frumos am pus gusturile noastre arbitrare?

     Care este punctul de vedere al educatorilor și filosofilor educației în această chestiune? Școala menține interesul pentru valorile traditionale sau a abandonat trioul în numele formării de competențe pragmatice?  

     Iată provocarea ediției din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor. Invitatul noastru în studioul RRC este d-l prof. univ. dr. Emil Stan, unul dintre cei mai cunoscuți și reputați filosofi ai educației din cultura noastră reflexivă actuală.

Ediția din 6 aprilie 2013. În căutarea sinelui. Explorări filosofice în lumea reflexivității românești

Invitat: prof. univ. dr. Ion Dur  

Virtuțile investigațiilor de tip filosofic sunt deseori minimalizate prin mobilizarea a două argumente încrucișate: primul - filosofia produce texte despre texte și nu texte despre fapte; al doilea - filosofia este narcisistă, pentru că vorbește emfatic doar despre propriile ei teme, în vreme ce viața noastră își urmează cursul independent de ce spune un filosof sau altul.

Așa să fie oare? Argumentul „faptelor” oare la ce fapte se referă? Nu există cumva și „fapte de conștiință” ori „fapte de cultură” ce ar trebui deslușite filosofic, pentru motivul simplu că nu avem alte mijloace la îndemână? Apoi, temele proprii filosofiei nu sunt interioare vieții noastre în nesfârșitele ei manifestări culturale?

Ei bine, ediția din această săptămână vă invită să participați la o dezbatere radiofonică, în care virtuțile examinării filosofice nu pot fi contestate. În primul rând, pentru că textele despre texte propun o interpretare la ceea ce e deja interpretat, adică o hermeneutică a textelor. În al doilea rând, pentru că autorul examinării, filosoful Ion Dur, invitatul emisiunii, se caută pe sine în lumea vieții și culturii în care trăim, iar exemplul său ar putea fi urmat de oricare dintre noi.

Pretextul dezbaterii îl constituie apariția ultimei lucrări semnate de către invitatul nostru, în care analiza filosofică se împletește cu reflecția culturală și examinarea de sine.   

Ediția din 30 martie. Parteneriate filosofice în dialog: Universitatea din București și New York University

Invitat: prof. univ. dr. Mircea Dumitru 

A spune că astăzi filosofia se practică în comunități internaționale profesionalizate care transcend granițe  geografice, lingvistice și culturale, înseamnă a reafirma un adevăr banal. Căci, cu toții știm ce îndelungată tradiție comunitară și dialogică a făcut posibilă gândirea reflexivă solitară ce continuu s-a practicat, paradoxal poate, solidar în conferii, școli și comunități filosofice.

Ei bine, această latură vizibilă a practicilor filosofice actuale, nu ne spune nimic despre ceea ce se produce înăuntrul acestui dialog filosofic generalizat la scară planetară. Oare cum se stabilesc parteneriatele filosofice internaționale în care sunt implicați, deopotrivă, oameni și instituții de cercetare și învățământ superior? Oare cât de aspre sunt condiționările profesionale și cât de înalte și severe sunt standardele impuse de dialogul pe care-l poartă filosofii profesioniști între ei? Cât de permeabile și permisive sunt micile comunități internaționale de filosofi? Ce criterii de selecție sunt mobilizate în alegerea de noi membri?  

Acestea sunt provocările pe care le lansează ediția din aceasta săptămână a întâlnii noastre pe calea undelor. Vom pleca în dezbaterea noastră de la un studiu de caz: parteneriatul filosofic dintre Universitatea din București și New York University, realizat prin inițiativa d-lui prof. univ. dr. Mircea Dumitru, Rectorul Universității din București și invitatul nostru în studioul RRC. 

Ediția din 23 martie. Orient vs. Occident? Abordări interculturale și filosofice actuale

Apariția în ultimul deceniu a unor lucrări cu tiraje impresionante inspirate de atacurile teroriste de la 11 sept. 2011 și a unor cărți cu impact planetar, cum ar fi, de pildă, cea a lui Huntington, Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale sau Roger Scruton, Vestul și restul. Globalizarea și amenințarea teoristă, stimulează în noi tendința naturală a minții de gândi prin disjuncții exclusive, în acord cu marile dihotomii uzuale în limbajul politicii mondiale: Orient și Occident, Nord și Sud, centru și periferie, civilizație și barbarie, bogați și sărăci, creștini și musulmani etc.  

Acest mod de a gândi „belicos” lumea, în cadrele duale specifice „pronumelelor” identitare „noi” și „ei”, are însă și un revers cu adânci rădăcini înfipte în solul tradiției, dialogul între culturi, fapt relevat de ultima carte semnată de către d-na Grete Tartler,  Islam, repere culturale. Proba orientului.

Ediția din această săptămână a întâlnirii noastre radiofonice va lua ca pretext al dezbaterii acest volum insolit ce argumentează, prin apel la fapte culturale de o impresionantă erudiție, că identitatea noastră europeană s-a configurat prin importante și, deseori, neștiute valori preluate din cultura și civilizația orientală. Oare cîți dintre noi știu că autori precum Dante, Goethe, Novalis și-au afirmat originalitatea printr-un interes viu și o cunoaștere din „interior” a unor valori culturale de sorginte orientală?

Oare ce anume este „european” în cultura noastră europeană?

Iată provocarea pe care o lansează dezbaterea din această săptămână! Suntem onorați de prezența în studio a d-nei Grete Tartler, una dintre cele mai erudite personalități ale culturii noastre actuale: profesor universitar ce predă cursuri de cultură și civilizație arabă, scriitoare, poetă și traducătoare. Pasiunea pentru muzică - d-na Grete Tartler este și absolventă de Conservator - a fost acompaniată fără sincope, de iubirea pentru filozofie, domeniu în care și-a susținut și doctoratul. Tabloul ar fi incomplet, dacă am omite activitatea, răsplătită de înalte distincții, în diplomație ca atașat cultural la Viena, ambasador la Copenhaga și Reykjavik, ori ca ministru plenipotențial la Atena.

            Va astept intervențiile radiofonice în emisiune. Puteti, fireste, sa lasati si mesaje pe blogul Izvoarelor de filozofie.  

Ediția din 16 martie. De la local la planetar. Toposul globalizării în gândirea contemporană

Invitat: conf. univ. dr. Viorel Vizureanu 

„Dacă nimeni nu încearcă să afle asta de la mine, știu; dacă însă eu aș vrea să explic noțiunea cuiva care mă întreabă nu știu”. Această celebră suspendare a judecății pe care Aureliu Augustin o făcea în legătură cu natura timpul, trebuie cu siguranța aplicată astăzi și în privința naturii spațiului. Sub impactul studiilor de geografie umană, psihologie ambientală și sociologie urbană, a studiilor culturale ori postcoloniale natura spațiul a devenit similară cu cea relevată de Augustin timpului: spațiul există cu adevărat în condiţiile în care tinde să… nu fie.

 În alte cuvinte, mai puțin paradoxale, pe măsură ce vorbim astăzi despre o pluralitate de spații – spațiul fizic, spațiul cultural, spațiul sacru, spațiul imaginar, spațiul social, spațiul urban, spațiul utopic etc. nu mai știm ce este…spațiul. Mai mult decât atât, studiile întreprinse asupra actualelor procese de globalizare ne obligă să atribuit spațiului „fluiditatea” timpului. S-a pierdut oare spațiul în…„spațiu”?

Care este poziția filosofiei în această chestiune? Vă invit să-l interogăm împreună pe d-l conf. univ. dr. Viorel Vizureanu, Prodecan al Facultății de filozofie a Universității din București, care a inițiat în anii din urmă o serie de cercetări filosofice asupra naturii unității și diversității spațiului.

Va astept ca de obicei interventiile radiofonice la telefoanele RRC.

Ediția din 9 martie. Socrate versus Gorgias? Modele academice și paideice în practicile filosofice actuale

Invitat: conf. univ. dr. Brândușa Palade

Ambianța culturală globală în care trăim astăzi nu încurajează, pare-se, existența unor gânditori solitari de tipul lui Cioran ori Wittgenstein, cei care au blamat practicarea filosofiei ca profesie considerând că actul de filosofare s-ar perverti dacă este scos din vechea lui condiție socratică a cunoașterii și grijii de sine. Ideea de a dobândi succese sociale prin intermediul filosofiei era pentru gânditorii amintiți, nu doar antipatică, ci profund imorală.

Existența acestor cazurile izolate de filosofi iconoclaști nu schimbă însă în nici un fel practicarea academică a filosofiei ca o cultură a experților dornici de afirmare socială și instituțională. Cu toții putem constata că actualmente există o prăpastia uriaşă între practicarea filosofiei ca „dispoziţie naturală”, tipică iubitorului de înțelepciune, şi cei care practică filosofia „profesionist”. Performanţele conceptuale şi ultraspecializărilor tematice ale „experților domeniului” fac astăzi din filosofie o întreprindere riguroasă similară cercetării ştiinţifice, iar ceea ce era destinat cândva tuturor, o învățătură pentru viață, a deveni încifrat ca prospectul unui medicament pe care doar farmacistul ori medicul îl poate înțelege.    

Recunoaștem aici, pentru că nimic nu e nou sub soare, ipostazele contemporane ale vechii dispute dintre Gorgias și Socrate privitoare la rolul filosofiei în viața noastră. Cum trebuie practicată filosofia? Așa cum o făcea Gorgias, „tatăl” retoricii și simbolul filosofului de succes pecuniar, cel care organiza spectacole publice pentru a dovedi că este neîntrecut în producerea de sofisme, sau Socrate cel care susținea că o viața care nu este examinată nu merită să fie trăită?

Idealul socratic al lui „cunoaște-te pe tine însuți” a fost abandonat sau reconfigurat de practicile filosofice actuale?

Iată întrebarea la care va încerca să răspundă ediția din această săptămână a întâlnii noastre pe calea undelor!