joi, 25 septembrie 2014

Edițiile din 27 sept. și 4 oct. 2014. Către Pacea Eternă? Geopolitica în contextul filosofiei relațiilor internaționale



Invitat: cercet. șt. dr. Lucian-Ștefan Dumitrescu

         „Nu ne putem dezbăra de-o anumită revoltă sufletească, când privim acțiunile oamenilor  pe marea scenă a lumii; unele fapte izolate par, ce-i drept, călăuzite de înțelepciune, dar, în sfârșit, toate la un loc le vedem țesute din prostie, vanitatea copilărească, adeseori și din răutate și pornire copilăroasă de distrugere. Astfel, la urma urmei, nu știm ce ideea să ne facem despre genul nostru atât de trufaș în temeiul superiorității însușilor sale”.
       Această atitudine de „revoltă sufletească” pe care și-o manifesta Kant față de iraționalitatea ce domină raporturile dintre statele din vremea sa, fapt care l-a și motivat să elaboreze un proiect filosofic de „pace  eternă”, este împărtășită astăzi de milioane de oameni, inclusiv de noi, românii, pe măsură ce focarele de război locale tind să se generalizeze și să conducă, cum îngrijorat vorbea recent Papa Francisc, către al Treilea Război Mondial „fragmentat, cu crime, masacre, distrugeri”.
            Pe acest fond de îngrijorare generalizată, teoreticienii și experții în relații internaționale au reactivat resursele conceptual-explicative ale geopoliticii, adică a acelei abordări interdisciplinare ale relațiilor internaționale, situate la intersecția dintre științe politice, drept internațional și jurisprudență, geografie, sociologie, antropologie, filozofie, care pleacă de la premisa că înțelegerea realistă a relațiilor planetare trebuie să aibă în vedere, deopotrivă, statul-națiune cât și organismele internaționale suprastatale.
            Care sunt fundamentele filosofice și conceptele de bază ale geopoliticii? Care sunt principalele teorii clasice și contemporane ale domeniului și în ce măsură ele pot capta realitatea dinamică și contradictorie a relațiilor internaționale? Care au fost motivele pentru care geopolitica era, până nu demult, incriminată intelectual, iar astăzi se află în prim planul abordărilor experților și strategilor internaționali? În ce constă deosebirea dintre modern și post-modern în geopolitică? Cum se explică că proiectele filosofice iluministe de „pace eternă” au eșuat lamentabil? Ce sensuri ale „internaționalului” extragem din proiectele actuale de globalizare a lumii? Cum rezolvă geopolitica tensiunea dintre național și naționalism? Dar pe aceea dintre identitate și globalizare? Care sunt relațiile geopolitice actuale și care este poziția României în acest context relațional? Către ce realității internaționale viitoare ne îndreptăm și în ce măsură geopolitica poate face anumite predicții teoretice?   
Acestea sunt principalele întrebări la care vom încerca să răspundem, firește cu ajutorul dvs., în două ediții succesive ale emisiunii Izvoare de filozofie. Vă aștept intervențiile radiofonice la cunoscutele telefoane ale RRC: 021/311.12.40; 021.319.05.05
Invitat în studio este d-l Lucian-Ștefan Dumitrescu, cercetător ştiinţific la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române şi lector asociat la Facultatea de Sociologie, Universitatea Bucureşti, un reprezentant strălucit al noii generații de intelectuali românii cu formație interdisciplinară: drept, științe politice, sociologie, geopolitică. Domnia sa este absolvent a două facultăți, drept și sociologie, posedă două mastere și un doctorat în sociologie. Pregătirile pentru un al doilea doctorat, în filozofie, sunt finalizate, urmând ca într-un scurt răgaz de timp domnia sa să susțină public o teză despre natura multiculturalismului contemporan. ( a se vedea și ediția emisiunii din 20 martie 2014 postată pe acest blog).  
Detaliind, în ediția din 27 sept. vom încerca, împreună cu dvs. și invitatul din studio, să identificăm fundamentele filosofice ale geopoliticii. Care a fost contextul filosofic al aparției acestui domeniu și care au fost principalele dispute reflexive? Poate fi considerat Imm. Kant, autorul celebrului opus Către pacea eternă, întemeietorul geopoliticii? Care sunt fundamentele științifice clasice ale geopoliticii și ce concepte au rezistat în timp? Care sunt puterile și limitele explicative ale acestei abordări interdisciplinare a relațiilor internaționale? Cine au fost reprezentații clasici europeni și americani și care este contribuția istorică a geopoliticii românești?  Cum se explică renunțarea temporară la explicații de tip geopolitic? Acestea sunt principalele întrebări ale primei dezbateri care aduce în prim plan, cum remarcați, o serie de lămuriri preliminare privind statutul interdisciplinar al geopoliticii și legătura ei intimă cu filosofia.
Evident că în ediția din 4 oct. vom încerca să răspundem la celelalte întrebări deja enunțate mai sus, într-o încercare de înțelegere geopolitică a amenințărilor generate de o serie de politici internaționale iresponsabile, despre care mulți dintre noi credeau că aparțin istoriei.


miercuri, 17 septembrie 2014

Ediția din 20 sept. 2014 Filosofie fără frontiere. Congresul European de Filozofie Analitică la a opta ediție


Invitat: lector univ. dr. Sorin Costreie

Cultura reflexivă românească a trăit, de curând, cel mai important eveniment filosofic din anul 2014. Este vorba despre cel de-al optulea Congres European de Filosofie Analitică (ECAP8), organizat de Universitatea din București și Societatea Română de Filosofie Analitică, ce și-a desfășurat lucrările în capitală, în perioada 28 august – 2 septembrie.  Statisticile sunt impresionante. Au participat în jur de trei sute de filosofi reprezentând majoritatea țărilor europene, dar și Brazilia, Canada, Chile, Iran, Israel, Mexic, SUA, Noua Zeelandă, Quatar ori Emiratele Arabe. De asemenea, marile universități, aflate în topul cercetărilor specifice filosofiei analitice, precum: Oxford, Cambridge, Sorbona, Toronto, John Hopkins, Edinburgh, Munchen, Milano, Barcelona  etc. au fost reprezentate de cercetători de notorietate din rândurile cărora nu au lipsit „vedetele” filosofiei analitice: Kit Fine, Jennifer Saul ori Susanne Bobzien, conferențiarii plenari ai acestui Congres. ( a se vedea site-ul Congresului http://ecap.esap.info)
Care sunt dominantele tematice actuale pe care le-a devoalat acest dialog filosofic planetar? Ce noutăți filosofice au fost comunicate cu prilejul  lucrărilor acestui mare eveniment? În ce măsură practicile noastre reale de viață sunt prezente în agenda de cercetare a acestor filosofi analitici?
Acestea sunt principalele întrebări asupra cărora se va concentra dezbaterea în direct, din această prima noastră întâlnire pe calea undelor, după pauza din vară, la care vă invit să participați prin intermediul cunoscutelor telefoane ale RRC 021/311.12.40; 021.319.05.05
Invitat în studioul de emisie este d-l lector univ. dr. Sorin Costreie, unul dintre filosofii români reprezentativi pentru direcția analitică de gândire, coordonatorul echipei de organizare ce a mijlocit acest dialog științific planetar. (A se vedea, http://www.srfa.ro/costreie-sorin)


sâmbătă, 5 iulie 2014

2014 VARA - EMISIUNEA IZVOARE DE FILOSOFIE INTRĂ ÎN VACANȚĂ

DRAGI PRIETENI AI EMISIUNII


Ne reauzim pe data de 20 septembrie, cand grila de vara a RRC va fi înlocuită cu grila de toamna-iarna.
În grila de programe ce va urma, emisiunea Izvoare de filosofie își păstrează aceleași repere orare: 17.00-17.45. 
Vă mulțumesc pentru fidelitate!
Va doresc o vacanță odihnitoare,
Constantin Aslam 

joi, 26 iunie 2014

Ediția din 28 iunie 2014. Cine suntem noi? Autocritica națională - o constantă a culturii reflexive românești Invitat: prof. univ. dr. Constantin Schifirneț

 Invitat: prof. univ. dr. Constantin Schifirneț

”România modernă se fundează pe o conştiinţă nemulţumită ce se manifestă într-o aşteptare nerăbdătoare şi o critică cotidiană faţă de propria noastră soartă”.
Această frază, rostită în tinerețe de Emil Cioran, pare a surprinde una dintre dominantele majore ale culturii noastre reflexive, ce debutează odată cu Titu Maiorescu, și anume scrutarea identității naționale prin adoptarea unei atitudini critice față de noi înșine.


Sub semnul acestei atitudini de luciditate și autocritică națională întemeiată rațional, pe care o putem recunoaște în personalitatea marilor noștri cărturari, trebuie să plasăm și recenta lucrare Românii, cum au fost și cum sunt, semnată de cunoscutul om de cultură, filosof, sociolog și editor Constantin Schifirneț, care ne propune, într-o serie de abordări teoretice și interpretări personale, noi înțelesuri asupra constelației de valori promovate de spiritul (auto) critic în cultura noastră de ieri și de azi.  „Cartea prezintă, subliniază autorul în Introducere, oameni, idei și fapte ale românilor așa cum au fost și cum sunt dincolo de conotațiile ideologice sau conjuncturale. Textele constituie comentarii asupra unor teme esențiale ale culturii noastre, dar și asupra unor idei fixe sau clișee despre identitatea românească. Caut să dovedesc că numai studiul direct al realității și cunoașterea în profunzime a marilor idei românești sunt profitabile”.

Care sunt instrumentele conceptuale și teoretice actuale ale autocriticii naționale? Iată întrebarea esențială în jurul căreia se va coagula dezbaterea pe care vă invit s-o urmăriți în întâlnirea noastră din această săptămână pe calea undelor. 


joi, 19 iunie 2014

Ediția din 21 iunie 2014. Există o metodă corectă în filosofie? Gândirea pentadică sau disputa dintre cinci și alte numere filosofice. Invitat: acad. Alexandru Surdu, Vicepreședinte al Academiei Române


Invitat: acad. Alexandru Surdu 


Numărul de aur al dreptei filosofări este cinci! Plecând de la această convingere, transformată într-o veritabilă axiomă de gândire sistematică, acad. Alexandru Surdu construiește sub ochii noștri, prin publicarea succesivă de lucrări reflexive, un sistem filosofic ce urmează sistematic o gândire în cinci pași, opus atât filosofiei lui Hegel, care operează cu o dialectică în trei pași, cât și sistemului de gândire avansat de maestrul său, Constantin Noica, cel care susține că actul corect de filosofare trebuie însoțit de o gândire dialectică în patru pași.
            Care este parcursul corect al gândiri? Câți pași sistematici trebuie să parcurgă gândirea către adevăr? Este cinci numărul de aur al filosofiei și nu trei, patru ori șapte, „numărul perfect”, cum susținea Pitagora?
Despre această dispută privind „metoda corectă” în filozofie vom discuta în această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor, plecând de la cel de-al treilea volum al sistemului de gândire propus de filosoful Alexandru Surdu, Filosofia pentadică III. Existența nemijlocită care argumentează, solidar cu celelalte volume Filosofie pentadică I. Problema transcendenţei și Filosofie pentadică II. Problema subzistenței, că metoda de gândire în cinci pași este o cale sigură către adevăr.






Recomandare: o reascultare a ediției din 21 apr. 2012 a „Izvoarelor de filozofie” produce un avantaj de înțelegere a mecanismelor gândiri pentadice și a dezbaterii din aceasta sâmbătă.
Vezi: http://izvoaredefilosofie.radiocultura.ro/2012/04/editia-din-21-aprilie-filosofia-intre.html


joi, 12 iunie 2014

Ediția din 14 iunie 2014. Emil Cioran – un psiholog…terapeut? Fațete insolite ale gândirii cioraniene


Invitat: lector univ. dr. Horia Pătrașcu 

Ideea că E. Cioran este un autor aproape imposibil de comentat a devenit cu timpul o veritabilă dominantă exegetică. Căci ce să spui despre el sau despre o singură frază a lui, cum remarca şi Jean François Revel, „fără să nu fie o jalnică degradare a ideii? În această situație, doar citarea este singurul comentariu suportabil”.
Ei bine, în ciuda acestei convingeri larg răspândite ce recomandă, în fond, suspendarea gândirii critice, lucrarea Terapia prin Cioran. Forța gândirii negative, semnată de tânărul filosof și eseist Horia Pătrașcu propune o perspectivă contrarie.
Scrierile lui Cioran, susține domnia sa, nu sunt pure exerciții de imaginație, literare, aforistice și eseistice, cât mai degrabă rodul unei reflecții sistematice, fundamentate psihologic și terapeutic, asupra „călătoriei fără destinație” pe care fiecare dintre noi o întreprinde chiar din momentul nașterii.
„… filosofia lui Cioran este psihologie în sensul cel mai strict al termenului”. Aceasta este teza interpretativă suprinzătoare pe care o propune d-l Horia Pătrașcu în lucrarea amintită și asupra căreia se va concentra și dezbaterea din această săptămână în întâlnirii noastre.
O lectura a textelor cioraniene echivalează cu o vizită la un psiholog terapeut? Astept comentariile dvs. pe blog.


marți, 3 iunie 2014

Ediția din 7 iunie 2014. Filosofia ca igienă și terapie a minții. Scepticismul filosofic grecesc în interpretări actuale

A filosofa împotriva filosofiei însăși este una dintre multiplele ciudățenii ale gândirii filosofice. Semnalată încă de Aristotel, în Protrepticul, fr. B 6, „ a filosofa înseamnă atât a căuta să afli dacă trebuie sau nu să filosofezi, cât și a te dedica contemplației filosofice”, ideea unei filosofii ca antifilosofie își primește un program filosofic laborios în gândirea elenistică, prin școala scepticilor, având apoi un impresionat parcurs istoric împlinit, cum știm, în opera lui Cioran, cel care se autoprezenta a fi „ultimul sceptic de serviciu al lumii”.
            În ce constă programul, dar și seducția unei filosofii îndreptate împotriva filosofiei însăși? Ce este pozitiv în negativismul acestei filosofii? Ideea de suspendare a judecății prin epoche, celebrul îndemn al vechilor sceptici, s-a împlinit în lumea noastră relativistă? Cum se explică faptul că filosofia „abandonului filosofiei” a stimulat și mai aprins căutările filosofice? Este istoria filosofiei o dispută continuă între „dogmatici” și „sceptici”, așa cum susțin importanți istorici ai domeniului gândirii reflexive? În final, cum evaluăm astăzi gândirea sceptică și pretenția sa de a fi nu doar o formă de igienă mintală, cât mai degrabă o terapie obligatorie a minții?
Acestea sunt principalele întrebări ce vor anima dezbaterea din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor.
Suntem onorați de prezența în studio a d-lui acad. Gheorghe Vlăduțescu, care a semnat de curând o incitantă lucrare privind parcursul istoric al gândirii sceptice, apărută la Editura Universitaria din Craiova sub titlul Scepticismul grec ca filozofie critică.


vineri, 30 mai 2014

Ediția din 31 mai 2014. Filosofia științei în actualitate. Vechi controverse, noi soluții

Cercetările filosofice recente asupra științei devin tot mai incitante, pe măsură de știința și rezultatele ei spectaculoase sunt privite, concomitent, dintr-o dublă perspectivă: internă și externă. Pe de o parte, filosofii privesc înăuntrul științei pentru a-i desluși mecanismele de constituire a raționalității și obiectivității cunoașterii, a forței științei de produce teorii și imagini adevărate despre lume. Pe de altă,  aceiași filosofi reexaminează poziția științei în contextul întregului culturii, raportând-o la artă, filozofie și teologie, la religie și chiar la practicile noastre obișnuite de viață.
Astfel, vechea imagine iluministă asupra științei, care accentua unicitatea și puterea modelatoare a raționalității științifice asupra tuturor celorlalte domenii de preocupări intelectuale și spirituale, este supusă unor importante corecții prin integrarea rezultatelor științei în câmpul culturii, al valorilor umaniste și spirituale.
Despre această dublă privire filosofică, din interiorul, respectiv exteriorul științei, vom vorbi în ediția din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor, plecând de la o lucrare recentă, incitată prin perspectivele interdisciplinare pe care le propune, Matricea creației. Despre spațiu și timp. Istorie și distincții conceptuale, semnată de tânărul filosof și teolog Valentin Cioveie.

Invitatul nostru posedă o formație universitară pluridomenială: fizică, filozofie, teologie și istoria religiilor. A studiat la Universitatea din București și a obținut doctoratul în filozofie. Și-a extins apoi domeniile de interes filosofic și științific, teoretic și spiritual, în Germania, Franța și SUA, în calitate de bursier Tempus, DAAD, Fulbright, ICR.  A fost și este colaborator al Universității din București, fiind invitat să suțină cursuri de epistemologie, fundamentele fizicii, istoria religiilor și teologie.


vineri, 23 mai 2014

Ediția din 24 mai 2014. Între arta de a trăi și cercetarea impersonala a adevărului. Practici filosofice actuale în dispută



Aparția recentă a lucrării la editura ALL, Un filosof rătăcit în agora, semnată de cunoscutul profesor universitar Valentin Mureșan, readuce în prezentul punctual problematica, pare-se „eternă”, a naturii filosofiei însăși. Formulată în termeni dilematici încă din momentul ei inaugural, grecesc, această problematică s-a coagulat în jurul temei scopului și, deopotrivă, a utilității meditației filosofice. Care sunt sarcinile, scopurile și utilitatea filosofiei? Contemplarea filosofică trebuie să producă efecte la nivelul calității vieții personale, este o artă de a trăi, sau ea vizează producea unui bine public printr-o cercetare obiectivă a felului în care noi trăim împreună? Filosofia este o practică intelectuală și spirituală interioară gânditorului, ce are ca țintă dobândirea autenticității și fericirii personale, sau este un instrument impersonal, „științific” de cercetare a condițiilor exterioare în care acesta trăiește? Simplu spus, ce ar trebui să cerceteze cu precădere filosofia: faptele interioare conștiinței, experiențele inefabile ale trăirii personale, sau ceea ce ține de „exterior”, de ambianța social-politică și de faptele publice în care suntem încadrați cu toții?
Parcursul istoric al dezbaterilor filosofice asupra scopurilor și utilității filosofiei însăși este, am putea spune, la fel de vechi și de nou ca filosofia însăși. Așa se explică de ce putem identifica în fiecare epocă istorică o dezbatere pe această temă și, deopotrivă, motivele pentru care și în epoca noastră aceste dezbateri au fost reluate cu o și mai mare îndârjire.
Dar care sunt fațetele contemporane ale acestei dezbateri multiseculare? Iată subiectul asupra căruia se va concentra schimbul de idei din această săptămână pe care-l vom realiza în studio, în direct, cu tinerii filosofi Cristian Iftode și Emilian Mihailov. Dezbaterea va avea loc pe terenul eticii, adică a acelui domeniu de reflecție care încearcă să răspundă la întrebarea: cum trebuie să ne trăim viața? 



joi, 15 mai 2014

Ediția din 17 mai 2014. Între „morala bunicii” și etica de laborator. Dileme actuale ale instituționalizării eticii



Bunul simț, în alți termeni, capacitatea naturală de a distinge adevărul de fals și binele de rău, pentru a-l parafraza pe Descartes, se dovește astăzi insuficient în orientarea morală a practicilor actuale de viață dominate de valorile relativiste ale globalizarii lumii. Căci, ce încărcătură valorică mai au astăzi sfaturile morale ale „bunicii”, în condițiile în care activitățile instituționalizate, publice ori private, trebuie organizate ele însele, sub presiune publică, pe noi principii și valori etice? Oare ce îndrumări ne-ar putea da „bunica” în legătură cu scrierea de coduri etice ori cu sporirea responsabilității sociale în interiorul organizațiilor, probleme aflate actualmente în prim planul agendei de reconstrucție morală a instituțiilor europene și internaționale?

Acestor provocări și dileme etice, ce-și au izvorul în erodarea valorilor morale tradiționale, ale „bunicilor”, primesc astăzi un răspuns argumentat din interiorul eticii aplicate, un domeniu interdisciplinar de analiză interesat de (re)proiectarea, pe principii raționale, a universului nostru moral actual.
Principiile etice actuale sunt scheme morale extrase din viața reală sau sunt (re)contrucții raționale, de „laborator etic”?


Această este întrebarea esențială asupra căreia se va concentra cea de-a două dezbatere pe care o dedicam activității de cercetare a  Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, din cadrul Facultății de filozofie a Universității din București.
Ediția din această săptămână va lua ca amorsă a dezbaterii lucrarea Instituționalizarea eticii: mecanisme și instrumente, semnată de către Mihaela Constantinescu, dr. în filozofie, cercetător al centrului amintit, și Valentin Mureșan, prof. univ. dr., directorul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată.
Suntem onorați de prezenta în studio a d-nei dr. Mihaela Constantinescu și a d-lui lector univ. dr. Emanuel Socaciu, directorul adjunct al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată.