duminică, 30 ianuarie 2011

29 ianuarie A filosofa versus a studia filosofia – o tensiune logica reală?

Bogdan Mincă în studioul RRC

De foarte multe ori auzim, în diverse ocazii, că a fi filosof nu înseamnă a avea o anumită profesie, că filosofia nu este o activitate ocazională, nici măcar duminicală, aşa cum ar fi dusul la biserică, de pildă. Pe de altă parte, ştim cu toţii că filosofia este o activitate instituţionalizată şi realizată de profesionişti, oameni angajaţi cu carte de muncă şi plătiţi pentru a studia filosofia.
S-a creat astfel, încă de pe vremea universităţilor medievale, pare-se, o tensiune între a filosofa, o activitate similară trăirii vieţii - ceva ce nu poate fi întrerupt decât de boală sau de moarte - şi a studia filosofia, o preocupare asemănătoare cu activităţile intelectuale de laborator, în care angajatul după timpul afectat muncii de cercetare este liber şi face altceva decât prevăd obligaţiile sale din fişa postului.
Ei bine, despre această tensiune dintre a filosofa şi a studia filosofia vă invit să vorbim astăzi plecând de la o lucrare cu adevărat singulară în spaţiul culturii noastre reflexive, o carte apărută de curând la Editura Humanitas, Scufundătorii din Delos. Heidegger şi primii filosofi, semnată de către unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai tinerei generaţii de filosofi români, d-l Bogdan Mincă. Domnia sa este cadrul didactic la Facultatea de filozofie a Universităţii din Bucureşti, unde predă greacă veche, ţine cursuri despre gândirea lui Heidegger şi susţine seminarii de filozofie greacă veche – presocratici, Platon, Aristotel - este traducător din limbile elină şi germană, editor, autor de articole şi studii şi, în ultima vreme, colaborator al Izvoarelor de filozofie.
Ce opinie aveţi dvs./ dragi iubitori de filozofie/ în legătură cu presupusa tensiune dintre a filosofa şi a studia filosofia? Este vorba despre o tensiune pe care o resimţiţi şi dvs. sau ea este doar un clişeu cultural transmis prin tradiţie şi pe care astăzi, plecând de la realităţile noastre, nu ar trebui să-l luăm prea mult în seamă?
Aştept ca de obicei intervenţiile dvs. radiofonice la telefoanele 021/311.12.40; 021.319.05.05.

6 comentarii:

  1. Domnule Aslam puteti citi pe blogul dl-ui Ovidiu Pecican un atac brutal la Scufundătorii din Delos, cit si impotriva autorului.

    Am trimis o punere la punct.
    Cred ca tinarul filozof merita sprijinul dv.

    Cu stima,
    IM

    RăspundeţiȘtergere
  2. Stimate(ă)IM,
    Am parcurs la sugestia dvs. cele scrise de d-l Ovidiu Pecican pe blogul personal. In ciuda multiplelor mele nedumeriri rezultate din contactul cu textele d-lui Pecican un lucru pare a fi limpede: domnia sa a luat drept pretext cartea d-lui Minca, "Scufundatorii din Delos", pentru a-şi exprima o serie de convingeri intime cu o referinta concomitenta la mai multe subiecte si teme. Nu de analize critice ori de evaluari exegetice este interesat d-l Pecican atunci când se refera la lucrarea d-lui Minca, cât mai degrabă de exprimarea insistenta a unei anumite atitudini din care lipsesc atat intelegerea cat si ingaduinta. In astfel de situatii - in care accentul cade pe justificarea unor optiuni personale ce nu ofera sanse elementarei deschideri catre opinia celuilalt care ar putea, prezumptiv, sa aiba dreptate - argumentele isi pierd forta contrangatoare. Prin urmare, nu e nimic de zis!
    Ii voi semnala, la randul meu, d-lui Bogdan Minca textele publicate de d-l Pecican.
    Va multumesc pentru mesaj si pentru implicarea dvs. sufleteasca. In ciuda intransingentei d-lui Pecican care va trage de urechi pentru ca nu va legitimati cu buletinul inante de a vorbi despre filosofie, eu cred ca anonimatul dvs. ilustreaza din plin adevarul biblic ca sufletul nu se hraneste cu paine.
    Cu stima,
    C. Aslam

    RăspundeţiȘtergere
  3. Recentul heideggerian – O. Pecican – a fost intrebat de un student:

    http://ovidiupecican.wordpress.com/2011/02/13/noi-tentative-submarine-in-marginea-scufundaciei-filosofice-iii-heidegger-parcarea-obligatorie/#comments

    …………………………………………………………..

    On 14 februarie 2011 at 8:49 pm inocentiu paraschiv said:
    Domnule profesor,

    Sint student la filozofie si am urmarit cu interes aceasta polemica. V-as fi indatorat daca mi-ati da citeva referinte bibliografice si detalii despre exegetul heideggerian Kehre pe care l-ati pomenit in textul dv.



    Cu stima,
    Inocentiu Paraschiv
    ……………………………………………………………

    Aceasta nedumerire a studentului a aparut in urma afirmatiilor sale:


    << În loc să conceadă că, măcar în principiu, întrebarea aceasta e legitimă, I.M. proclamă că „Acesta este una din temele majore ale gîndirii heideggeriene după Kehre”. Minunat. Nu mai trebuie decât să credem în argumentul autorității (Dacă însuși Kehre o cere!…) și să credem – ca și autorul și adepții lui – că numai și numai Heidegger poate relansa gândirea filosofică actuală. Și nu oricare Heidegger, ci numai cel din „a doua perioadă a gîndirii sale”. Cea de după adeziunea la nazism a rectorului german? A doua din câte? (Fiindcă nu toată lumea este de acord cu privire la etapele gândirii filosofului german.) Puțină precizie în ce privește propriul său gând nu i-ar fi stricat lui I.M. >>



    <>



    Turmentarea studentului este cu atit mai legitima cind afla ca profesorul sau inca din 1996 studia cu asiduitate pe Heidegger:



    << Mai departe primesc sfaturi de lectură din Heidegger. Mulţumesc, dar… Ce se întâmplă dacă respectivele lucrări le-am parcurs deja, fără a adera la viziunea heideggeriană […] mai puțin de jumătate din ediția germană de opere din care am fotocopiat în Biblioteca Univeristății din Münster încă în 1996 …>>



    Sa-l iertam deoarece a parcurs numai “mai puțin de jumătate din ediția germană de opere din care am fotocopiat în Biblioteca Univeristății din Münster încă în 1996” si condeiul, bata-l vina este de vina:

    ………………………………………………………………
    On 14 februarie 2011 at 10:03 pm ovidiupecican said:
    Stimate Domnule Paraschiv,

    Vă mulțumesc pentru delicata – și, totodată, politicoasa (lucru rarissim, s-ar zice!) – atenționare asupra erorii în care mă aflam. Deh, vorba lui Arghezi, în graba condeiului, multe ajung pe hârtie. Evident, nu este vorba despre un exeget, ci despre un concept (folosit și în împărțirea pe etape a gândirii heideggeriene): „die Kehre”. Veți găsi pe internet …

    Nu vă mirați însă de eroarea mea, pentru care prezint aici scuzele de rigoare și pe care nu am să o corectez nici în textul postat, ca dovadă de bună credință (spre a se ști exact despre ce vorbim aici). Nu cred că am lăsat nimănui impresia că aș fi unul dintre admiratorii lui Heidegger; necum un bun cunoscător al acestui gânditor. …………………………………………………………….

    Dupa atentionare studentului isi contiuna lunga serie cu al V episod de “glume” pe seama “heideggerianismului dâmbovițean”: <>

    Da, sa-l iertam, ca e nevinovat, saracul

    RăspundeţiȘtergere
  4. Oamenii fac încă o mare greaşeală datorită posibilităţilor limitate de convenţiile în care trăiesc, ei desconsideră de multe ori filozofia pentru că filozofia este o generalitate ea aparţine tuturor ştiinţelor, religiilor, şi existenţelor convenţionale fiind reflectarea realităţii ca generalitate. Din păcate oamenii nu văd încă simultaneitatea acestora pentru că ei nu pot percepe realitate ci doar reflectarea realităţii prin spiritul entităţii umane. Spirit care nu poate reflecta simultan chiar dacă realitatea este o simultaneitae infinită. Realitatea este infinit dimensională doar că noi şi orice entitate nu poate reflecta nici măcar tridimensioanl dar în mai multe dimensiuni ca în realitate. La începuturi sfatul bătrînilor făcea acestă reflectare a realităţii din toate punctele de vedere şi ca reflectare ştiinţifică şi religioasă şi morală, etc. Din acea reflectare prin diviziunea ei ca şi diviziunea muncii s-au divizat, reflectările ştiinţei, religiei, etc. Acum se revine la simultaneitatea lor constatîndu-se că între ştiinţe nu există graniţe, a apărut interdisciplinaritatea ca neputinţă a reflectării simulştaneităţii reale. A apărut în librării o nouă filozofie în acest sens o filozofie neconvenţională în care simultaneitatea este lege obligatorie şi ca exemplu cartea "Libertateconstrîngere" încearcă să reflecte realitatea aşa cum este şi cum nu s-a făcut pînă în prezent ca simultaneitate a libertăţii cu constrîngerea şi nu separat. Nimeni nu poate separa libertatea de constrîngere ca şi entitatea de universul ei interioar şi exterior.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Filosofia nu e o generalitate....nu apartine tuturor stiintilor, religiilor. Stim ca nu avem un raspuns la intrebarea "ce e filosofia?" dar asta nu ne permite sa facem graseala suprema de a o considera stiinta sau a sustine ca apartine tuturor stiintelor si mai bine spunem ca Titu Maiorescu "filosofia e nazuinta spre intelepciune"

      Ștergere
  5. In continuare, ii recomandam dlui Pecican sa citeasca:

    -monografia lui Kehre, "Heidegger intors"
    -lucrarea lui A. Geist "Hegel şi Spiritul"
    A. Priori "Kant si posibilitatea"
    Giorgios Synbebekos "Accidentul lui Aristotel"

    Ce candid prostutul Pecican...

    RăspundeţiȘtergere